RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECIPIÉNT s.n. 1. Vas în care se ține, se transportă un material solid (în stare de granule sau de pulbere), lichid sau gazos. 2. (Biol.) Organism care primește un organ, un țesut, o genă etc. [Pron. -pi-ent, pl. -te, -turi. / < fr. récipient, cf. lat. recipiens – care primește].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECIPIÉNT s. n. 1. vas pentru colectarea, păstrarea sau transportul unor materiale solide (în stare de granule sau de pulbere) ori a unor substanțe lichide ori gazoase. 2. (biol.) organism care primește un organ, un țesut, o genă etc. (< fr. récipient, lat. recipiens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECIPIÉNT s. v. vas.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recipiént s. n. (sil. -pi-ent), pl. recipiénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECIPIÉNT ~e n. Vas care servește la păstrarea sau la transportarea diferitelor substanțe sau fluide. [Sil. -pi-ent] /<fr. récipient, lat. recipiens, ~tis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink