Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmică asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECITATÍV s.n. (Muz.) Pasaj dintr-o bucată muzicală executat de un solist ca o declamație și care uneori precedă sau separă ariile. [< fr. récitatif, it. recitativo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECITATÍV s. (MUZ.) melopee.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recitatív s. n., pl. recitatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECITATÍV ~e n. Melodie sau fragment dintr-o bucată muzicală interpretată în formă de declamație, care comentează acțiunea dintr-o operă și face legătura dintre arii. /<fr. récitatif, germ. Rezitativ
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)