Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Re1- + citi (după fr. relire).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECITÍ vb. (înv. și pop.) a prociti. (A ~ textul în întregime.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recití vb. citi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECITÁ recít tranz. (texte) A spune pe de rost, expresiv și cu intonația cerută; a declama. ~ o poezie. /<fr. réciter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A RECITÍ ~ésc tranz. A citi din nou. /re- + a citi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECITÁ vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recít, 3,6 -tă. / < fr. réciter, it., lat. recitare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECITÁ vb. tr. a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. (< fr. réciter, lat. recitare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECITÁ vb. a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvânta. (A ~ o poezie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recitá vb., ind. prez. 1 sg. recít, 3 sg. și pl. recítă; conj. prez. 3 sg. și pl. recíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)