Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: reclama (verb tranzitiv) , reclamă (substantiv feminin)   
RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECLÁMĂ s.f. Articol mic înserat într-o publicație prin care se recomandă publicului un produs industrial, o carte, un spectacol etc. ♦ Recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ♦ Totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. [< fr. réclame, cf. germ. Reklame].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECLÁMĂ s. f. 1. recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ◊ totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. 2. articol mic inserat într-o publicație pentru reclamă (1). (< fr. réclame)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reclámă s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. reclámei; pl. recláme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECLAMÁ reclám tranz. 1) A pretinde ceva, pe baza prevederilor legii; a cere; a revendica. 2) A învinui printr-o reclamație. 3) (despre acțiuni) A face să fie necesar; a necesita; a merita; a cere; a comporta; a pre-tinde. /<fr. réclamer, lat. reclamare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECLÁMĂ ~e f. 1) Publicitate realizată pe diverse căi (anunțuri, în publicații, la radio, televiziune etc.) în scopul de a suscita interesul publicului față de ceva. 2) Mijloc (articol dintr-o publicație, afiș, prospect, placardă, panou etc.) cu ajutorul căruia se face această publicitate. 3) Prezentare elogioasă și exagerată a meritelor unei persoane cu scopul de a-i crea popularitate. [G.-D. reclamei] /<fr. réclame, germ. Reklame
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECLAMÁ vb. I. tr. 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ♦ A necesita, a impune. 2. A pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. [P.i. reclám. / < fr. réclamer, cf. lat. reclamare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECLAMÁ vb. tr. 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. (< fr. réclamer, germ. Reklame)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECLAMÁ vb. 1. v. cere. 2. a se plânge. (Cui să ~?) 3. v. denunța. 4. v. necesita. 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligența ~ reflecția.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. reclám, 3 sg. și pl. reclámă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)