RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate prevăzută pentru anumite infracțiuni calificate drept crime. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECLUZIÚNE s.f. 1. (În trecut) Pedeapsă de drept comun, constând în pierderea libertății și supunerea la muncă. 2. (Liv.) Starea cuiva care trăiește singur, retras de lume; schimnicie. [Var. recluzie s.f. / cf. fr. réclusion, lat. reclusio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECLUZIÚNE s. f. 1. (în trecut) pedeapsă privativă de libertate, aplicată pentru crime; închisoare. 2. izolare, solitudine. (< fr. réclusion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECLUZIÚNE s. v. închisoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recluziúne s. f. (sil. -clu-zi-u-), g.-d. art. recluziúnii; pl. recluziúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECLUZIÚNE ~i f. livr. Pedeapsă cu închisoarea. [Sil. -zi-u-] /<fr. réclusion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink