Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RECOÁCERE, recoaceri, s. f. Acțiunea de a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
recoácere s. f., g.-d. art. recoácerii; pl. recoáceri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită termperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Re1- + coace.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECOÁCE recóc tranz. (piese sau materiale metalice) A supune unui tratament de recoacere. /re- + a coace
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECOÁCERE ~i f. metal. Tratament termic, care constă în încălzirea și menținerea unui material metalic la o anumită tempera-tură, urmată de o răcire lentă, în scopul îmbunătățirii calităților lui. /v. a recoace
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
recoáce vb. coace
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink