Dex recoltare

RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei. – V. recolta.

RECOLTÁRE s.f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei; recoltat; (spec.) luare de sânge pentru analize etc. [< recolta].

RECOLTÁRE s. adunare, adunat, culegere, cules, recoltat, recoltă, strângere, strâns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe câmp.)

recoltáre s. f., g.-d. art. recoltării; pl. recoltări

RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, u***ă etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

A RECOLTÁ ~éz tranz. 1) (cereale, legume, fructe etc.) A strânge de pe terenurile cultivate. 2) (spută, suc gastric, u***ă etc.) A lua în cantități mici (pentru a face analize de laborator). /<fr. récolter

RECOLTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a culege recolta. ♦ (Fig.) A culege. 2. A lua sânge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr. récolter].

RECOLTÁ vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ◊ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, u***ă etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr. récolter)

RECOLTÁ vb. a aduna, a culege, a strânge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, de pe câmp.)

recoltá vb., ind. prez. 1 sg. recoltéz, 3 sg. și pl. recolteáză