Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: recompune (verb tranzitiv) , recompunere (substantiv feminin)   
RECOMPÚNERE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei; recompoziție. [< recompune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECOMPÚNERE s. 1. v. reconstituire. 2. (FIZ.) (înv.) recompoziție. (~ luminii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recompúnere s. f. compunere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECOMPÚNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re1- + compune (după fr. recomposer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECOMPÚNE recompún tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface; a reconstitui. /re- + a compune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECOMPÚNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECOMPÚNE vb. v. reconstitui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recompúne vb. compune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)