Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECONFORTÁRE s.f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; întremare, reconfort. ♦ (P. ext.) Odihnă, recreație. [< reconforta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECONFORTÁRE s. 1. v. întremare. 2. v. recreare, recreație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortării; pl. reconfortări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECONFORTÁ ~éz tranz. A face să se reconforteze; a întrema. Ceaiul ~ează. /<fr. réconforter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RECONFORTÁ mă ~éz intranz A căpăta forțe noi (după o boală sau după o stare de oboseală, de depresiune etc.). /<fr. réconforter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECONFORTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) fortifica, a (se) reface fizic sau moral. ♦ tr. (Fig.) A îmbărbăta, a încuraja, a consola. [< fr. réconforter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECONFORTÁ vb. I. tr., refl. a (se) întări, a (se) fortifica. II. tr. (fig.) a îmbărbăta, a încuraja, a consola. (< fr. réconforter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECONFORTÁ vb. 1. v. întrema. 2. v. recrea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reconfortá vb., ind. prez. 1 sg. reconfortéz, 3 sg. și pl. reconforteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink