Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: recrimina (verb tranzitiv) , recriminare (substantiv feminin)   
RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – V. recrimina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECRIMINÁRE s.f. Acuzație, mustrare ca răspuns la altă acuzație, la altă mustrare. [După fr. récrimination].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECRIMINÁRE s. recriminație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recrimináre s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. recriminării; pl. recriminări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECRIMINÁ ~éz tranz. rar (fapte, acțiuni reprobabile) A respinge prin con-traacuzare. /<fr. récriminer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECRIMINÁ vb. I. tr. (Liv.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa; a acuza. [< fr. récriminer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECRIMINÁ vb. tr. a răspunde unor acuzații sau injurii prin altele; a reproșa; a acuza. (< fr. récriminer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
recriminá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. recriminéz, 3 sg. și pl. recrimineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)