Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescenÈ›e, s. f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat È™i mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECRUDESCÉNȚĂ s.f. ÃŽnrăutățire, agravare, revenire mai acută a unei boli. ♦ (Fig.) Reluare mai intensă, creÈ™tere, întărire a unei activități, a unei stări etc. [< fr. recrudescence, cf. lat. recrudescere – a se întări].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECRUDESCÉNȚĂ s. f. revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutățire, agravare. ◊ (fig.) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activități, a unui proces etc. (< fr. recrudescence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECRUDESCÉNȚĂ s. v. agravare, înrăutățire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recrudescénță s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. recrudescénței; pl. recrudescénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECRUDESCÉNȚĂ ~e f. 1) Reintensificare a unei boli după o perioadă de stare latentă; revenire a bolii într-o formă mai acută. 2) Înviorare a unei activități după o perioadă de stagnare. /<fr. recrudescence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink