Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECUPERÁ vb. I. tr. 1. A recâștiga, a redobândi. 2. A folosi un material sau o energie care în mod obișnuit se pierde. [Cf. récupérer, it., lat. recuperare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECUPERÁ vb. I. tr. 1. a recâștiga, a redobândi. ◊ a lucra o zi, o oră etc. pentru a acoperi pe cele pierdute dintr-o cauză oarecare. 2. a utiliza total sau parțial un material, o energie care în mod obișnuit se pierde. 3. (mar.) a trage lanțul ancorei sau o parâmă atât cât să rămână întins(ă). II. intr. a-și recăpăta capacitatea de muncă. (< fr. récupérer, lat. recuperare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECUPERÁ vb. 1. a-și scoate. (Și-a ~ întreaga pierdere.) 2. v. recăpăta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recuperá vb., ind. prez. 1 sg. recuperéz, 3 sg. și pl. recupereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A RECUPERÁ ~éz tranz. 1) (bunuri spirituale sau materiale pierdute etc.) A obține din nou; a recâștiga; a redobândi; a recăpăta. 2) (resturi sau deșeuri, energie) A readuce în stare de folosință (total sau parțial). ~ fier vechi. /<fr. récupérer, lat. recuperare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)