Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: recurba (verb tranzitiv) , recurbare (substantiv feminin)   
RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECURBÁRE s.f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. [< recurba].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECURBÁ vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECURBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recurbá vb., ind. prez. 1 sg. recurbéz, 3 sg. și pl. recurbeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)