RECURÉNT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECURÉNT2, -Ă, recurenți, -te s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECURÉNT, -Ă adj. Care revine spre locul de origine. ♦ (Despre boli) Care revine, recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă cu aceleași simptome cu febra tifoidă; (mat.) serie recurentă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă. [< fr. récurrent, cf. lat. recurrens < recurrere – a veni înapoi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECURÉNT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care face un recurs în justiție. [< recurs].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECURÉNT, -Ă I. adj. 1. care revine la punctul de pornire; palindromic. 2. (despre boli) care recidivează. ♦ febră ~ă = boală infecțioasă având aceleași simptome ca febra tifoidă. 3. (mat.) serie ~ă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă; iterativ (3). II. s. m. f. (jur.) cel care face recurs (1). (< fr. récurrent, lat. recurrens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
recurént (care revine) adj. m., (persoană care face recurs) s. m., pl. recurénți; f. sg. recuréntă, pl. recurénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECURÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre boli) Care recidivează; cu proprietatea de a reveni. 2) Care revine la punctul inițial; cu proprietatea de a reveni la poziția inițială. Nerv ~. /<fr. récurrent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECURÉNT2 ~ți m. Persoană care face un recurs în justiție. /<lat. recurrens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink