Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Re1- + curge (după fr. recourir).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de... [P.i. recúrg. / după fr. recourir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECÚRGE vb. 1. v. folosi. 2. a apela, a cere, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recúrge vb. curge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A RECÚRGE recúrg intranz. 1) A se adresa pentru susținere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela. 2) A se servi în anumite circumstanțe; a se folosi pentru a obține ceva; a apela. ~ la forță. /re- + a curge
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink