RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECUZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cei care procură și păstrează recuzita unui teatru sau a unui studio cinematografic. [< recuzită + -or].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECUZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care procură și păstrează recuzita unui teatru, a unui studio cinematografic. (< germ. Requisiteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
recuzitór s. m., pl. recuzitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECUZITÓR ~oáre (~óri, ~oáre ) m. și f. (la un teatru, la un studiou cinematografic etc.) Lucrător responsabil de procurarea și de păstrarea recuzitei. /<germ. Requisiteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
recuzitoáre s. f., g.-d. art. recuzitoárei; pl. recuzitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink