REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REDHIBIȚIÚNE s.f. v. redibiție.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REDHIBIȚIÚNE s. f. anulare a unei vânzări când obiectul care se vinde are un viciu. (< lat. redhibitio, fr. rédhibition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
redhibițiúne s. f. (sil. -ți-u-). g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink