REDUNDÁNȚĂ, redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care asigură exactitatea transmiterii informației în telecomunicații. ♦ Abundență inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánță s. f.] – Din engl. redundance, fr. redondance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REDUNDÁNȚĂ s.f. Supraabundență inutilă a expresiilor, a cuvintelor sau a imaginilor în formularea unei idei. V. superfluitate. ♦ Surplus de comunicare menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ♦ (Telec.) Exces de semnale pentru transmiterea unei anumite cantități de informație. [Var. redondanță s.f. / < engl. redundancy, fr. redondance, cf. lat. redundantia – revărsare, abundență].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REDUNDÁNȚĂ s. f. 1. surplus de informație menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ◊ (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantități de informație. 2. supraabundență inutilă de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei. 3. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare față de cel de bază, care să asigure funcționarea unui sistem în cazul când primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeași funcție a ieșit întâmplător din uz. (< engl. redundancy, fr. redondance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REDUNDÁNȚĂ s. v. inutilitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REDUNDÁNȚĂ ~e f. 1) Defect stilistic constând în abundența inutilă de cuvinte și expresii la redarea unei idei. 2) telec. Surplus nejustificat de informație la transmiterea unui mesaj. [G.-D. redundanței] /<engl. redundancy, fr. redondance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink