Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: reexamina (verb tranzitiv) , reexaminare (substantiv feminin)   
REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-] – V. reexamina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REEXAMINÁRE s.f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei; nouă examinare. [< reexamina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REEXAMINÁRE s. reascultare. (~ unui student.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reexamináre s. f., pl. reexaminări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re1- + examina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REEXAMINÁ ~éz tranz. 1) (elevi, studenți etc.) A examina din nou. 2) (probleme, lucrări etc.) A cerceta din nou; a verifica încă o dată; a revedea; a revizui. [Sil. re-e-xa-] /re- + a examina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REEXAMINÁ vb. I. tr. A examina din nou. ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție (o problemă etc.). [Cf. fr. réexaminer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REEXAMINÁ vb. tr. 1. a examina din nou pe cineva. 2. a cerceta, a studia, a lua din nou în discuție (o problemă). (< fr. réexaminer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REEXAMINÁ vb. a reasculta. (A ~ un candidat, un student.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reexaminá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. reexaminéz, 3 sg. și pl. reexamineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)