REFECTÓRIU, refectorii, s. n. (Rar) Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFECTÓRIU s.n. v. refector.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFECTÓRIU s. n. sală de mese într-un internat, într-o mănăstire etc. (< lat. refectorium, fr. réfectoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
refectóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink