Dex referendum

REFERÉNDUM, referendumuri, s. n. Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. – Din lat. [ad] referendum, fr. référendum.

REFERÉNDUM s.n. Vot prin care cetățenii unei țări se pronunță asupra unei chestiuni importante de ordin general. [< fr. référendum, lat. referendum].

REFERÉNDUM s. n. consultare a cetățenilor unei țări care trebuie să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unei chestiuni importante de ordin general; plebiscit (2). (< fr. référendum, lat. referendum)

REFERÉNDUM s. (JUR.) plebiscit.

referéndum s. n., pl. referéndumuri

REFERÉNDUM ~uri n. Formă de consultare prin vot deschis a voinței poporului referitor la o problemă importantă (de stat); plebiscit. /<lat. referendum, fr. référendum

AD REFERÉNDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi].

AD REFERÉNDUM loc. adj. (despre acte, tratate) cu condiția de a se obține aprobarea superioară. (< lat. ad referendum, pentru a referi)

REFERÉNDUM (‹ fr.; {s} lat. [ad] referendum „spre a fi supus [adunării]”) s. n. (Dr.) Consultare a cetățenilor, care trebuie să răspundă prin „da” sau „nu”, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță sau asupra altor probleme de stat. Opțional rezultatul r. poate figura în Constituția unui stat. Primul r. pentru ratificarea unei Constituții s-a desfășurat în Massachusetts S.U.A. (1778). În Europa un r. pentru ratificarea unor legi s-a ținut în cantonul elvețian Sankt Gallen (1831). Primul r. (plebiscit) ținut în România (10/22-14-26 mai 1864), prin care a fost sancționată o nouă Constituție (Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris) și o nouă lege electorală.