Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: reforma (verb tranzitiv) , reformare (substantiv feminin)   
REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de a (se) reforma și rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (2). – V. reforma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFORMÁRE s.f. Acțiunea de a reforma și rezultatul ei. [< reforma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFORMÁRE s. f. acțiunea de a reforma. ◊ transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere în hidrocarburi aromatice. (< reforma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REFORMÁRE s. 1. modificare, schimbare. (~ ortografiei.) 2. (CHIM.) reforming. (~ a ben-zinei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reformáre s. f. formare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealtă, o mașină etc.; a da la reformă (3) datorită degradării totale sau parțiale. 3. Tranz. A scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REFORMÁ ~éz tranz. 1) A forma din nou. 2) (situații, stări de lucruri, concepții etc.) A schimba în bine printr-o reformă. ~ orto-grafia. 3) (lucruri vechi, mașini deteriorate etc.) A scoate din folosință; a da la reformă. 4) înv. (persoane) A declara inapt pentru serviciul militar. /<fr. réformer, lat. reformare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REFORMÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. A scoate din uz, a da la reformă (un aparat, o mașină, efecte etc.). [< fr. réformer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFORMÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. a scoate din uz, a da la reformă (3). 3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoțându-l din evidențele armatei. (< fr. réformer, lat. reformare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Refórma (mișcare religioasă) s. propriu f., g.-d. Refórmei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
REFORMÁ vb. a modifica, a schimba. (A ~ ortografia.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reformá vb., ind. prez. 1 sg. reforméz, 3 sg. și pl. reformeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)