Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. refuter, lat. refutare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REFUTÁ vb. I. tr. (Liv.) A combate cu argumente temeinice. [P.i. refutéz. / < fr. réfuter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REFUTÁ vb. tr. a combate cu argumente temeinice. (< fr. réfuter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
refutá vb., ind. prez. 1 sg. refutéz, 3 sg. și pl. refuteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A REFUTÁ ~éz tranz. livr. (afirmații, teorii etc.) A combate cu argumente puternice. /<fr. réfuter, lat. refutare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)