Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: regala (verb tranzitiv) , regalare (substantiv feminin)   
REGALÁRE, regalări, s. f. (Franțuzism) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REGALÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. (Fig.) Desfătare, încântare. [< regala].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
regaláre s. f., g.-d. art. regalării; pl. regalări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REGALÁ ~éz tranz. livr. A trata din abundență cu mâncăruri și băuturi alese. /<fr. régaler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REGALÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A dărui. ♦ refl. A-și face o anumită plăcere; a se cinsti. [< fr. régaler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REGALÁ vb. I. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine. II. tr. (fig.) a desfăta, a încânta. (< fr. régaler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ápă regálă s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
regalá vb., ind. prez. 1 sg. regaléz, 3 sg. și pl. regaleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)