REGIONÁRE, regjonări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] – Cf. regiune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REGIONÁRE s.f. Împărțire a unui teritoriu în regiuni, în zone. [Pron. -gi-o-. / et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REGIONÁRE s. f. împărțire a unui teritoriu în entități cu anumite particularități (climaterice, hidrologice etc.) relativ omogene. (< regiune + -ona)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
regionáre s. f. (sil. -gi-o-), g.-d. art. regionării; pl. regionări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REGIONÁRE (‹ regiune) s. f. (GEOGR.) R. climatică = împărțire a unui teritoriu în regiuni cu condiții climatice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climatici. R. fizico-geografică = împărțire a unui teritoriu în regiuni naturale, caracterizate printr-o fizionomie proprie, prin anumite particularități ale elementelor componente, printr-o dinamică internă proprie și printr-un anumit grad de utilizare de către societatea omenească. R. hidrologică = împărțire a unui teritoriu în unități cu particularități hidrologice proprii (sub aspectul regimului hidrologic), pe baza analizei detaliate a regimului nivelurilor, a debitelor etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink