REGISTRATÚRĂ, registraturi, s. f. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența intrată și ieșită; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. – Din germ. Registratur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REGISTRATÚRĂ s.f. Serviciu al unei instituții unde se înregistrează hârtiile intrate și ieșite; biroul unde este instalat un asemenea serviciu. [< germ. Registratur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REGISTRATÚRĂ s. f. serviciu într-o instituție unde se înregistrează hârtiile intrate și ieșite; biroul unde funcționează acest serviciu. (< germ. Registratur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
registratúră s. f., g.-d. art. registratúrii; pl. registratúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REGISTRATÚRĂ ~i f. 1) Serviciu de înregistrare dintr-o instituție sau dintr-o în-treprindere. 2) Local în care se află acest serviciu. /<germ. Registratur, lat. registratura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink