REGLÁJ, reglaje, s. n. (Tehn.) 1. Mod de realizare a reglării; p. ext. reglare. 2. (Mil.) Determinare, precizată prin tragere, a elementelor necesare pentru nimicirea unui obiectiv. – Din fr. réglage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REGLÁJ s.n. Reglare. [< fr. réglage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REGLÁJ s. n. reglare. (< fr. réglage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REGLÁJ s. 1. v. reglare. 2. v. comandă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
regláj s. n. (sil. -glaj), pl. regláje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REGLÁJ ~e n. Operație de reglare. /<fr. réglage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink