Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: regla (verb tranzitiv) , reglare (substantiv feminin)   
REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REGLÁRE s.f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; aranjare, potrivire; reglaj. [< regla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REGLÁRE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. v. dirijare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Reglare ≠ dereglare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
regláre s. f. (sil. -gla-), g.-d. art. reglării; pl. reglări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REGLÁ ~éz tranz. 1) (sisteme tehnice, mecanisme etc.) A face să funcționeze normal. 2) (tirul armelor, artileriei etc.) A fixa asupra țintei prin corectarea direcției. 3) (acțiuni, mișcări, funcții) A dirija cu scopul de a face regulă. /<fr. régler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REGLÁ vb. I. tr. 1. A reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (Med.) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orândui, a potrivi. [< fr. régler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REGLÁ vb. tr. 1. a reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ◊ a aranja, a orândui. (< fr. régler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REGLÁ vb. 1. v. acorda. 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. si fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. v. comanda. 4. v. dirija.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A regla ≠ a deregla
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
reglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. regléz, 3 sg. și pl. regleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REGLÁRE (‹ regla) s. f. Acțiunea de a regla. ♦ Ansamblu de operații executate cu ajutorul unor dispozitive și legături prin care o mărime fizică a unui proces tehnic sau a unei instalații este adusă și menținută într-o dependență prestabilită față de o altă mărime. Poate fi automată sau manuală. ♦ Ansamblu de operații efectuate asupra unui sistem tehnic înainte de punerea lui în funcțiune, cu scopul stabilirii unor valori prescrise sau optime ale tuturor parametrilor caracteristici elementelor sau funcționării sistemului respectiv.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)