Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REIFICÁRE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REIFICÁRE s.f. (Fil.) Concretizare, materializare (a unei idei). ♦ Proces prin care relațiile sociale îmbracă forma unor relații obiectuale, omul însuși devenind din agent conștient al proceselor sociale simplu obiect, lucru, instrument al acestora. [< engl. reification, cf. lat. res – lucru].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REIFICÁRE s. f. (fil.) 1. acțiunea de a reifica. 2. tendința de a da oricărui lucru dinamic, de mișcare un caracter static. 3. înțelegerea greșită a raporturilor sociale ca raporturi dintre lucruri, obiectuale, autonomizate. (< reifica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reificáre s. f. (sil. re-i-), g.-d. art. reificării; pl. reificări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REIFICÁ vb. tr. (fil.) a transforma un lucru, a da (unei idei) caracter material, concret. (< fr. réifier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reificá vb., ind. prez. 1 sg. reífic, 3 sg. și pl. reífică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REIFICÁRE (după fr. réification; de la lat. res „lucru”) s. f. (FILOZ.) Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații obiectuale, iar omul însuși devine din subiect (agent conștient) al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. Conceptul a fost formulat de G. Lukács și mai ales de Th. Adorno.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink