RELATIVÍSM s. n. Doctrină care postulează relativitatea cunoștințelor omenești, în sensul că nimic nu este absolut adevărat decât prin raportare la individ. ♦ Relativitate. – Din fr. relativisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RELATIVÍSM n. Concepție filozofică subiectivistă care exagerează caracterul relativ al cunoștințelor omenești. /<fr. relativisme, germ. Relativismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RELATIVÍSM s.n. 1. (Fil.) Doctrină idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negând caracterul obiectiv al adevărului. 2. Relativitate (1). [Cf. fr. relativisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RELATIVÍSM s. n. 1. concepție idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negând caracterul obiectiv al adevărului, văzut doar ca o convenție, o ficțiune. 2. relativitate. (< fr. relativisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RELATIVÍSM s. v. relativitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
relativísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink