Dex relief

RELIÉF, reliefuri, s. n. 1. Configurație a suprafeței terestre constituită din totalitatea neregularităților de forme pozitive sau negative considerate față de un plan de referință general sau local. 2. Ridicătură, proeminență pe o suprafață. ◊ Loc. adj. În relief = cu trei dimensiuni, ieșit în afară dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate în relief = a scoate în evidență, a pune în lumină, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; forță, strălucire. 3. Sculptură fixată pe o suprafață plană. – V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.

RELIÉF s.n. 1. Ridicătură, proeminență (a unui obiect, a unui plan etc.). ♦ Figură, motiv etc. care se desprinde de pe fundul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor în pictură și grafică. ♦ A scoate în relief = a scoate în evidență, a sublinia, a reliefa. ♦ Formă, contur. ♦ (Fig.) Forță, evidențiere, strălucire. 2. Conformația pământului privită sub raportul înălțimilor. [Pron. -li-ef, pl. -furi, -fe. / < fr. relief, germ. Relief].

RELIÉF s. n. 1. ridicătură, proeminență (a unui obiect, a unui plan etc.). ◊ figură, motiv etc. care se desprinde de pe fondul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor în pictură și grafică. ♦ a scoate în ~ = a reliefa. ◊ formă, contur. ◊ (fig.) forță, evidențiere, strălucire. 2. conformație a pământului, sub raportul înălțimilor. (< fr. relief)

RELIÉF s. 1. (GEOGR.) configurație, conformație. (~ ul muntos al terenului.) 2. (ARTE PLAST.) relief scund v. basorelief.

RELIÉF s. v. contur, formă.

reliéf s. n. (sil. -li-ef), pl. reliéfuri

RELIÉF reliefuri n. 1) Formă a suprafeței terestre față de un plan de referință. 2) Proeminență care se evidențiază pe un plan. ◊ În relief ieșit în afară dintr-un plan. A scoate în relief a scoate în evidență; a sublinia; a accentua. 3) Sculptură ale cărei forme ies puțin în afară pe un fond cu care fac corp comun; basorelief. [Sil. -li-ef] /<fr. relief