Dex remarcare

REMARCÁRE, remarcări, s. f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. – V. remarca.

REMARCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. [< remarca].

REMARCÁRE s. v. relevare.

remarcáre s. f., g.-d. art. remarcării; pl. remarcări

REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

A REMARCÁ remárc tranz. 1) A distinge din restul elementelor de același fel; a scoate în evidență; a evidenția, a reliefa; a releva; a vădi; a decela. 2) A aprecia printr-o remarcă. 3) A sesiza atrăgând atenția; a observa. /<fr. remarquer

A SE REMARCÁ mă remárc intranz. (mai ales despre persoane sau despre manifestările lor) A se distinge prin anumite trăsături; a se evidenția; a se afirma; a se impune; a decela; a se ilustra; a se distinge; a bria; a străluci. /<fr. remarquer

REMARCÁ vb. I. tr. A observa, a lua în seamă. ♦ refl. A ieși în evidență, a se distinge. [P.i. remárc. / < fr. remarquer].

REMARCÁ vb. I. tr. a băga de seamă, a observa, a releva. II. refl. a ieși în evidență, a se distinge. (< fr. remarquer)

REMARCÁ vb. 1. v. observa. 2. v. constata. 3. v. semnala. 4. v. cunoaște. 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui ?) 6. v. afirma.

remarcá vb., ind. prez. 1 sg. remárc, 3 sg. și pl. remárcă