REMITÉNT, remitenți, s. m. Posesorul unei polițe. ♦ Girant. – Din fr. rémittent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REMITÉNT s.m. Posesorul unei polițe. ♦ Girant. [< fr. remettant, germ. Remittent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REMITÉNT, -Ă adj. (Med.; despre boli) Care scade în intensitate în anumite intervale. ♦ Care poate fi remis, este remis. // s.m. și f. (Jur.) Autor al unei remisiuni. [< fr. rémittent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REMITÉNT1 s. m. 1. posesor al unei polițe. 2. girant. (< germ. Remittent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REMITÉNT2, -Ă adj. (despre boli) care prezintă remisiune (2). (< fr. rémittent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
remitént1 adj. m., f. remiténtă; pl. f. remiténte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
REMITÉNT s. v. girant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
remitént s. m., pl. remiténți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
remitént adj. m., pl. remiténți; f. sg. remiténtă, pl. remiténte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REMITÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre boli) Care slăbește din intensitate la anumite intervale de timp. 2) Care poate fi remis. /<fr. remittent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REMITÉNT2 ~ți m. Posesor al unei polițe. /<germ. Remittent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink