REMITÉNȚĂ, remitențe, s. f. 1. (Livr.) Remisiune (1). 2. (Med.) Remisiune (2). – Din fr. rémittence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REMITÉNȚĂ s.f. 1. (Med.) Atenuarea temporară a unei boli sau a unei manifestări. 2. Remitere; iertare, absolvire. [< fr. rémittence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REMITÉNȚĂ s. f. 1. remisiune (2). 2. împotrivire, rezistență la forță; (p. ext.) recalcitranță. (< fr. rémittence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REMITÉNȚĂ s. remisiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
remiténță s. f., pl. remiténțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink