RÉMĂ s.f. (Fil.; lingv.) Denumire a verbului în terminologia aristotelică. [< fr. rhème, cf. gr. rhema].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
–RÉMĂ Element secund de compunere savantă cu sensul „vâslă”, „prevăzut cu vâsle sau rânduri de vâsle”. [< fr. -rème, it. -rema, cf. lat. remus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÉMĂ1 s. f. denumire a verbului în terminologia aristotelică. (< fr. rheme, gr. rhema)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-RÉMĂ2 elem. „vâslă”. (< fr. -rème, cf. lat. remus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink