Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: renega (verb tranzitiv) , renegare (substantiv feminin)   
RENEGÁRE, renegări, s. f. Faptul de a renega.V. renega.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RENEGÁRE s.f. Faptul de a renega. [< renega].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RENEGÁRE s. 1. v. contestare. 2. v. abjurare. 3. v. re-pudiere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
renegáre s. f. negare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RENEGÁ renég tranz. 1) (doctrine, idei etc.) A nu (mai) recunoaște ca fiind al său; a renunța de a mai împărtăși. 2) (rude, prieteni, patrie etc.) A declara străin (negând orice relație). /Din renegat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RENEGÁ vb. I. tr. A nega, a tăgădui; a se lepăda, a abjura (ceva sau pe cineva). [P.i. renég. / < lat. renegare, cf. fr. renier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RENEGÁ vb. tr. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui. (< lat. renegare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RENEGÁ vb. 1. v. contesta. 2. v. abjura. 3. v. re-pudia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
renegá vb., ind. prez. 1 sg. renég, 3 sg. și pl. reneágă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)