Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: reocupa (verb tranzitiv) , reocupare (substantiv feminin)   
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REOCUPÁRE s.f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [< reocupa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REOCUPÁRE s. v. recucerire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reocupáre s. f. (sil. re-o-) ocupare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REOCUPÁ reocúp tranz. A ocupa din nou. [Sil. re-o-] /<fr. réoccuper
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REOCUPÁ vb. I. tr. A ocupa din nou, a recuceri. [Pron. re-o-, p.i. reocúp. / cf. fr. réoccuper].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REOCUPÁ vb. tr. a ocupa din nou, a recuceri. (< fr. réoccuper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REOCUPÁ vb. v. recuceri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reocupá vb. (sil. re-o-), ind. prez. 1 sg. reocúp, 3 sg. și pl. reocúpă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)