Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: repara (verb tranzitiv) , reparare (substantiv feminin)   
REPARÁRE, reparări, s. f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei; reparat. – V. repara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPARÁRE s.f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei; reparat, reparație. [< repara].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPARÁRE s. 1. v. depanare. 2. v. reparație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REPARÁRE s. v. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reparáre s. f., g.-d. art. reparării; pl. reparări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.) – Din fr. réparer, lat. reparare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REPARÁ repár tranz. 1) (obiecte defec-tate) A repune în funcțiune; a drege; a tocmi. 2) fig. A modifica în bine; a îndrepta; a corecta; a corija. ~ o pierdere. 3) (daune, pagube) A plăti atât cât costă; a despăgubi; a compensa. /<fr. réparer, lat. reparare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REPARÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta stricăciunile, a reface în stare bună de funcționare, a readuce (un obiect) în bună stare, după ce fusese stricat; a drege. 2. (Fig.) A îndrepta, a corecta. ♦ A compensa. 3. (Jur.) A plăti daune (pentru o stricăciune, pentru o insultă). [P.i. repár. / < fr. réparer, cf. lat. reparare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPARÁ vb. tr. 1. a îndrepta defectele unui lucru, ale unei piese, a repune în stare bună, de funcționare; a drege. 2. (fig.) a îndrepta, a corecta. ◊ a compensa. 3. (jur.) a plăti daune (pentru o stricăciune, pentru o insultă). (< fr. réparer, lat. reparare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPARÁ vb. 1. (pop.) a drege, (înv. și reg.) a tocmi, (prin Ban. și Transilv.) a tărtăzi. (A ~ un obiect stricat.) 2. v. depana. 3. v. regla. 4. v. drege. 5. a reface, (pop.) a drege, a meșteri, a meșterui, (înv. și reg.) a meremetisi, (reg.) a răpălui. (A ~ o casă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REPARÁ vb. v. corecta, corija, îmbunătăți, îndrepta, rectifica, retușa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A repara ≠ a defecta, a strica
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
repará vb., ind. prez. 1 sg. repár, 3 sg. și pl. repáră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)