Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: repatria (verb tranzitiv) , repatriat (adjectiv)   
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
repatriát s. m. (sil. -tri-at), adj. m., pl. repatriáți; f. sg. repatriátă, pl. repatriáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [Pr.: -tri-a-] – V. repatria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REPATRIÁ ~éz tranz. A face să se repatrieze. /<lat. repatriare, fr. repatrier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE REPATRIÁ mă ~éz intranz. (de-spre emigranți, prizonieri etc.) A se întoarce în patrie; a reveni în patrie. [Sil. -tri-a] /<lat. repatriare, fr. repatrier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REPATRIÁT ~ți m. Persoană care s-a reîntors în patrie. [Sil. -tri-at] /v. a se repatria
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REPATRIÁ vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPATRIÁ vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A (se) repatria ≠ a (se) expatria
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se repatria ≠ a emigra
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
repatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. repatriéz, 3 sg. și pl. repatriáză, 1 pl. repatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. repatriéze; ger. repatriínd (sil. -tri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)