Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPATRIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pron. -tri-e-. / < repatria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
Repatriere ≠ expatriere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
repatriére s. f. (sil. -tri-e-), g.-d. art. repatriérii; pl. repatriéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [Pr.: -tri-a-] – V. repatria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REPATRIÁ ~éz tranz. A face să se repatrieze. /<lat. repatriare, fr. repatrier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE REPATRIÁ mă ~éz intranz. (de-spre emigranți, prizonieri etc.) A se întoarce în patrie; a reveni în patrie. [Sil. -tri-a] /<lat. repatriare, fr. repatrier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REPATRIÁ vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPATRIÁ vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A (se) repatria ≠ a (se) expatria
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se repatria ≠ a emigra
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
repatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. repatriéz, 3 sg. și pl. repatriáză, 1 pl. repatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. repatriéze; ger. repatriínd (sil. -tri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink