REPETENȚÍE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPETENȚÍE s.f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. [Gen. -iei. / < repetent + -ie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPETENȚÍE s. f. situația de repetent. (< repetent + -ie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPETENȚÍE s. (rar) repetență. (~ unui elev.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
repetențíe s. f., art. repetențía, g.-d. art. repetențíei, pl. repetențíi, art. repetențíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPETENȚÍE ~i f. Stare a celui repetent. /repetent + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink