Dex repezit

REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

REPEZÍT adj. 1. v. iute. 2. nestăpânit. (Gesturi ~.) 3. v. pripit.

Repezit ≠ reținut, stăpânit

REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la.., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). – Din repede.

A REPEZÍ repéd tranz. 1) A împinge cu violență; a izbi. 2) fig. A trata cu cuvinte aspre; a brusca. /Din repede

A SE REPEZÍ mă repéd intranz. 1) A porni repede; a o lua brusc din loc. 2) A se duce până undeva în grabă și pentru puțin timp; a da o fugă. 3) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a năpădi; a tăbărî. /Din repede

REPEZÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REPEZI și A SE REPEZI. 2) (despre persoane) Care acționează pripit; iute din fire; nestăpânit. /v. a (se) repezi

REPEZÍ vb. 1. v. năpusti. 2. v. sări. 3. v. azvârli. 4. v. izbi.

REPEZÍ vb. v. brusca.

répede-repejór adv.

repezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. repeádă