Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: replanta (verb tranzitiv) , replantare (substantiv feminin)   
REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de a replanta și rezultatul ei; transplantare. – V. replanta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a replanta; transplantare; reîmpădurire. [< replanta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPLANTÁRE s. transplantare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
replantáre s. f. (sil. -plan-) plantare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Re1- + planta. Cf. fr. replanter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REPLANTÁ ~éz tranz. A planta din nou. /re- + a planta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REPLANTÁ vb. I. tr. A planta din nou; a transplanta. [Cf. fr. replanter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPLANTÁ vb. tr. a planta din nou; a transplanta. (< fr. replanter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPLANTÁ vb. a transplanta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
replantá vb. (sil. -plan-), ind. prez. 1 sg. replantéz, 3 sg. și pl. replanteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)