Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: reporta (verb tranzitiv) , reportare (substantiv feminin)   
REPORTÁRE, reportări, s. f. Acțiunea de a reporta și rezultatul ei. – V. reporta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPORTÁRE s.f. (Cont.) Acțiunea de a reporta și rezultatul ei; report. [< reporta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPORTÁRE s. (CONT.) report. (~ unei sume.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reportáre s. f., g.-d. art. reportării, pl. reportări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REPORTÁ ~éz tranz. A efectua un report. /<fr. reporter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REPORTÁ vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPORTÁ vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planșetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
reportá (reportéz, reportát), vb. – A transfera, a face un report. Fr. reporter. Este dubletul lui repurta, vb. (a obține), din lat. reportare (sec. XIX), cf. fr. remporter.Der. report, s. n. (sumă anterioară), din fr. report; reportaj, s. n., din fr. reportage; reporter, s. m., din fr. (engl.) reporter; reportericesc, adj. (de reporteri).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
reportá vb., ind. prez. 1 sg. reportéz, 3 sg. și pl. reporteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)