REPRESIÚNE, represiuni, s. f. Reprimarea prin violență a unei acțiuni de opoziție, de revoltă; (la pl.), acțiuni drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere juridică cu caracter penal împotriva infractorilor, care constă în arestarea, trimiterea în judecată și condamnarea lor la pedepsele prevăzute de lege. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répression.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPRESIÚNE s.f. Reprimare, înăbușire violentă a unei operații, a unei revolte; (la pl.) măsuri drastice luate pentru înăbușirea unei revolte, a unei opoziții. [Pron. -si-u-. / cf. fr. répression, it. repressione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPRESIÚNE s. f. 1. reprimare, înăbușire violentă a unei operațiuni, revolte, greve etc. 2. măsură de constrângere și de pedepsire a celui care săvârșește o infracțiune. (< fr. répression, lat. repressio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPRESIÚNE s. v. reprimare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
represiúne s. f. (sil. -pre-) presiune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPRESIÚNE represiúni f. 1) Înăbușire prin violență a unei acțiuni de opoziție, de revoltă, a unei demonstrații. 2) Măsură de constrângere și de pedepsire a unei persoane care comite o infracțiune. [Sil. -si-u-] /<fr. répression
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink