Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa. – Din fr. reprocher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPROȘÁ vb. I. tr. A învinui; a aduce cuiva imputări, reproșuri. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. reprocher].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPROȘÁ vb. tr. a aduce cuiva reproșuri. (< fr. reprocher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPROȘÁ vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a(-i) bănui, (înv.) a prihăni. (A ~ ceva cuiva.) 2. v. obiecta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reproșá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reproșéz, 3 sg. și pl. reproșeáză, 1 pl. reproșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. reproșéze; ger. reproșând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A REPROȘÁ ~éz tranz. (acțiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca reproș; a imputa. /<fr. reprocher
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink