Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPUGNÁNT, -Ă adj. Care produce silă; grețos, scârbos. [< fr. répugnant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPUGNÁNT, -Ă adj. care repugnă; dezgustător; respin-gător. (< fr. répugnant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPUGNÁNT adj. v. dezagreabil, dezgus-tător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesufe-rit, puturos, rău, rău-mirositor, respin-gător, scârbos, urât.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Repugnant ≠ ademenitor, seducător, tentant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
repugnánt adj. m., pl. repugnánți; f. sg. repugnántă, pl. repugnánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPUGNÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care ține de repugnanță; propriu repugnanței; respingător; dezgustător; scârbos; repulsiv. Individ ~. /<fr. répugnant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)