REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPUGNÁNȚĂ f. livr. Sentiment sau sen-zație de neplăcere față de cineva sau ceva; aversiune; silă; antipatie; repulsie. /<fr. répugnance, lat. repugnantia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REPUGNÁNȚĂ s.f. (Liv.) Silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. [Cf. fr. répugnance, lat. repugnantia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPUGNÁNȚĂ s. f. silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. (< fr. répugnance, lat. repugnantia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPUGNÁNȚĂ s. v. antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resenti-ment, scârbă, silă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
repugnánță s. f., g.-d. art. repugnánței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink