REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPÚLSIE s.f. 1. Dezgust, oroare, aversiune instinctivă. 2. (Fiz.) Forță în virtutea căreia două corpuri sau două molecule se resping reciproc; respingere. [Gen. -iei, var. repulsiune s.f. / cf. fr. répulsion, lat. repulsio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPÚLSIE s. f. 1. aversiune instinctivă; dezgust, oroare. 2. (fiz.) respingere (2). (< fr. répulsion, lat. repulsio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPÚLSIE s. 1. v. antipatie. 2. v. dezgust. 3. v. respingere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Repulsie ≠ admirație, atracție, deliciu, plăcere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
repúlsie s. f. (sil. -si-e), art. repúlsia (sil. -si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (sil. -si-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REPÚLSIE ~i f. 1) Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; repugnanță; silă; antipatie; scârbă; dezgust; aversiune. 2) fiz. Exercitare a unei forțe de îndepărtare a unui corp (din partea altui corp). [G.-D. repulsiei; Sil. -si-e] /<fr. répulsion, lat. repulsio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink