Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: repune (verb tranzitiv) , repunere (substantiv feminin)   
REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. – V. repune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REPÚNERE s.f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. [< repune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPÚNERE s. reașezare. (~ unui obiect la locul inițial.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re1- + pune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REPÚNE repún tranz. A pune din nou. /re- + a pune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REPÚNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repún. / < re- + pune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REPÚNE vb. tr. a pune din nou. (după fr. reposer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REPÚNE vb. a reașeza. (A ~ la locul inițial.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
repúne vb. pune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)